Reuniunea pentru pregătirea aderării României la zona euro

În a doua reuniune a Comisiei Naţionale de fundamentare a Planului Naţional de aderare la zona euro au fost supuse spre dezbatere două teme: una cu privire la problematica internă a aderării, iar cealaltă referitoare la experienţele altor ţări în pregătirea adoptării monedei euro.

Conform Guvernului, la reuniune au participat preşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, reprezentanţi ai Academiei Române, ai Administraţiei Prezidenţiale, ai partidelor parlamentare, ai sindicatelor, ai patronatelor, ai structurilor asociative, ai societăţii civile şi ai mediului universitar.

Preşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop a declarat: „Personal şi Academia Română vom depune toate eforturile să reuşim împreună. Constrângerile pe care le avem în faţă când ne referim la adoptarea monedei euro sunt de două tipuri. Primul tip ne arată că avem nevoie, prin legislaţie şi politici publice economice şi sociale, să ne aliniem strategiei care asigură sustenabilitatea criteriilor de adoptare a monedei unice. Al doilea ne obligă să ne acomodăm demersul naţional cu reformele UE, în general şi cu cele ale Uniunii Economice şi Monetare, în special. Trebuie să tindem spre aceasta, ca stat membru deplin, fără derogare”.

Lucrarea „Drumul spre zona euro” susţinută de academicianul Daniel Dăianu, relevă următoarele aspecte:
● Zona euro elimină riscul valutar, este „adăpost” faţă de instabilitatea pieţelor financiare; aduce import de credibilitate şi poate disciplina politici; semnificaţie politică şi geopolitică;
● Dar zona euro nu elimină posibila criză de lichiditate şi de solvenţă (operaţiuni ale BCE, ESM/EFSF, dovedesc această realitate); nu asigură automat convergenţa reală şi structurală;
● Economiile care au performat bine în zona euro sunt cele care au înregistrat câştiguri de productivitate sistematice;
● Este vital ca economia românească să fie cât mai robustă la momentul aderării, nu în cele din urmă fiindcă zona euro nu are încă instrumente de amortizare a şocurilor asimetrice, de stabilizare.

● Cum ar putea fi definită robusteţea economiei româneşti şi prin urmare schiţa unui program, confrom specialiştilor?
– O masă critică de convergenţă reală şi structurală, care să menţină un diferenţial mic al inflaţiei faţă de media din ZE (mai ales faţă de Germania);
– Consolidare bugetară solidă: deficit bugetar structural de sub 1% din PIB; venituri fiscale de minim 30% din PIB (faţă de cca. 26% acum), care să asigure spaţiu fiscal; datorie publică nu mai mare de 45% din PIB;
– Reforme care măresc eficienţa sectorului public;
– Dezvoltarea infrastructurii, bunuri publice de bază (finanţarea educaţiei cu 5% din PIB);
– Capacitatea de a avea câştiguri de productivitate sistematice care să susţină creşteri salariale importante (pentru a stopa exodul forţei de muncă); sunt necesare politici industriale în acest sens;
– Nota bene: nivelul de productivitate depinde de plasarea în „lanţuri de producţie” (production chains) – avantaje competitive dinamice.

Interesul funciar al României este ca zona euro să fie cât mai robustă; este necesar ca:
– Uniunea bancară să aibă o schemă colectivă de garantare a depozitelor (EDIS) şi un fond de rezoluţiune comun (SRF) solid;
– Zona euro să aibă instrumente de intervenţie pentru a atenua crize de lichiditate şi de solvenţă; restructurarea de datorii publice să nu se facă automat pentru a nu declanşa panica;
– Un fond de stabilizare pentru a combate şocuri asimetrice;
– Să se stimuleze convergenţa economică în zona euro (planul Juncker nu este suficient).

Sunt etape pentru aderare: masa critică de convergenţă reala şi structurală; intrarea în ERM2; intrarea în UB (în caz se intră înainte de aderare); aderarea la zona euro;
● Un program de asistenţă din partea CE poate ajuta aderarea;
● Comparaţia cu ţările baltice are relevanţă limitată întrucât au avut regim de consiliu monetar, sunt economii foarte mici.

În urma dezbaterilor, Comisia a stabilit ca începând cu următoarea şedinţă să analizeze pe capitole structura şi conţinutul Planului Naţional de adoptare a monedei euro.

Comisia Naţională îşi va desfăşura activitatea până la finalul anului 2018 şi se va întruni bilunar sau de câte ori este necesar. Până la 15 noiembrie 2018, comisia urmează să elaboreze:
● Raportul de prezentare a situaţiei actuale din punctul de vedere al criteriilor de convergenţă şi fundamentare a Planului Naţional de aderare la zona euro;
● Proiectul Planului Naţional de aderare la zona euro.
● Urmare a consultărilor permanente în acest format şi a documentelor finalizate, va fi propusă o declaraţie politică de asumare a Planului Naţional de aderare la zona euro.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of