Film – Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar; Loving Pablo – merită sau nu?

Pablo Escobar este un nume pe care l-a auzit oricine, măcar o dată în viaţă. Născut în Columbia la 1 decembrie 1949, el a fost unul dintre cei mai mari traficanţi droguri, care la apogeul carierei deţinea 80% din traficul de cocaină din Statele Unite ale Americii. Pablo Emilio Escobar Gaviria este recunoscut şi ca cel mai bogat criminal din istorie, cu o avere netă cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari, în anii 1990.

Un film inspirat din viaţa celebrului traficant de droguri rulează în prezent pe marile ecrane, şi aduce o nouă perspectivă asupra poveştii lui. Javier Bardem şi Penélope Cruz deţin rolurile principale în noua ecranizare, alături de Peter Sarsgaard, Julieth Restrepo, Óscar Jaenada, Ricardo Niño. Regia filmului este semnată de Fernando León de Aranoa.

sursa video: youtube

Loving Pablo (Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar) este o dramă, un film biografic nerecomandat copiilor sub 15 ani. Povestea este completă, are început şi sfârşit, iar filmul este uşor de urmărit. Pe lângă scenele clasice, vocea naratorul aduce explicaţii suplimentare, scoate în evidenţă mai multe aspecte ale poveştii lui Pablo Escobar, mai greu de realizat altfel. Senzaţia pe care o crează de la început filmul este de divertisment, umor fin, dialoguri interesante, toate bune şi frumoase, până în momentul în care scene de cruzime sunt introduse pe neaşteptate. Chiar şi în aceste faze intense, în care se evidenţiază faţa adevărată a traficantului de droguri, se păstrează aerul de povestioară care trebuie să continue inevitabil cu uşurinţă, fără a pune prea mare accent pe violenţă şi cruzime.

Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar este un film dinamic, chiar dacă nu are prea multă acţiune. Dinamismul este realizat prin îmbinarea rapidă a cadrelor scurte, care au prim-plan alternativ personaje sau locaţii în care se desfăşoară evenimentele. Imaginile sunt în general pitoreşti. Atmosfera anilor în care au loc evenimentele se poate simţi într-o oarecare măsură, dar nu este un element pe care s-a pus accent, lăsând şi o doză de modernitate filmului. Acest aspect îi dă un aer de poveste fără limită de timp sau spaţiu.

Muzica din film este bună. De altfel, coloana sonoră este un plus. Ceea ce se aude pe fundal este de fiecare dată potrivit, uneori insesizabil, dar care accentuează starea pe care o produce scena respectivă. Vestimentaţia personajelor este de asemenea un element care iese în evidenţă. Hainele pe care le poartă personajul principal feminin sunt speciale şi ajută povestea, atât prin aspectul estetic cât şi prin evidenţierea statului social direct, fără a fi necesare alte explicaţii.

Actorii aleşi au reuşit să portretizeze foarte bine personajele. Dincolo de talent, între Javier Bardem şi Penélope Cruz este chimie în Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar. În alte roluri, din alte filme, ar fi fost camarazi buni, fără mare atracţie vizibilă între ei. Aici, povestea de iubire creată prin dialoguri simple şi cu umor, de la bun început, i-a adus în punctul în care totul pare posibil, chiar şi pasiunea.

Loving Pablo (Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar) este un film interesant, inspirat din fapte reale, care merită văzut.

Scris de: Alieta Pojar

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of