Cristian Bota din „Bani negri (pentru zile albe)” — pasionat de actorie, dispus să trăiască toate emoțiile pentru un rol
Prezent la Cluj, în cadrul TIFF, la proiecția primelor două episoade din „Bani negri (pentru zile albe)”, Cristian Bota ne-a povestit despre personajul pe care îl interpretează în această nouă producție dar și despre actorie, marea lui pasiune.
Interviul cu actorul Cristian Bota a avut loc într-o zi toridă de vară, pe terasa unui restaurant din centrul Clujului. L-am zărit pe stradă, la câțiva pași în fața mea, cu câteva minute înainte de ora stabilită pentru interviu. Căuta și el, la fel ca mine, adresa unde urma să ne vedem. Nu ne cunoșteam, așa că l-am abordat eu. M-am prezentat (în condiții de siguranță și distanțare socială corespunzătoare) și am mai făcut câțiva pași împreună, până la masa unde am discutat cu el despre noul lui proiect. Acolo ne aștepta și regizorul serialului, Daniel Sandu (interviul cu el îl puteți găsi accesând acest link).
Reporter: Dacă poți să ne spui câteva cuvinte despre rolul tău din noul serial „Bani negri (pentru zile albe)”…
Cristian Bota: E un băiat tânăr, care încearcă să-și întemeieze o familie, e la început de drum, lucrează la semafoare, are acest prieten un pic mai în vârstă ca el, cumva din altă generație, cu care lucrează împreună aproape tot timpul și încearcă să-și schimbe cumva condiția. Și, nu știu cum să spun, nu că ar fi fost luați de fraieri, dar nu erau tratați cu respect: și din cauza meseriei și din cauza felului lor de a fi. Și trece prin procesul ăsta de schimbare, pe care nu pot să vi-l dezvălui.
R: Cum te-ai pregătit pentru rol?
Cristian Bota: În primul rând am citit de mai multe ori tot serialul, după care eu cel puțin am o perioadă în care mă gândesc la personaje, la toate, nu neapărat al meu, la poveste, după care îmi fac un fel de gând de al meu despre cum cred că o să fie sau ce punct important ar trebui să ating, ce secvențe mi se par cele mai definitorii pentru personaj. Dar, în momentul în care ajungi efectiv să filmezi, lucrurile se schimbă foarte foarte mult. Adică, cumva personajul acolo iese în final și trebuie să fii foarte abil și atent atunci, și să te concentrezi și să dai totul atunci, pentru că nu prea se pupă aproape niciodată socoteala de acasă cu cea din târg. Si atunci, asta este o artă care cumva atunci se naște și în funcție de cum vei fi filmat, și în funcție de lumină, de personaje, de regizor, de ce mai descoperi acolo, lucrurile se schimbă.
R: Să înțeleg că ți s-a permis și să improvizezi? Sau scenariul e bătut în cuie?
Cristian Bota: Nu. Iarăși, acum am văzut că la nivelul ăsta scenariul este destul de bătut în cuie. Nu prea poți să modifici mare lucru, pentru că el este aprobat (n.r. scenariul) din străinătate, nu e aprobat de noi. Și atunci, dacă ei și-au dat acceptul pentru un scenariu într-o formă, în forma aia trebuie să fie livrat. Dar, Daniel, eu, am încercat doar să-l facem mai vorbit, pentru că până la urmă, nu spune nimeni că așa-i corect să se spună sau invers. Când lucram la primul film credeam cu tărie că tu trebuie să aduci cumva cuvintele aproape de tine, dar după ce am mai lucrat și cumva cred că m-am mai maturizat, mi-am dat seama că până la urmă provocarea pentru un actor e să ia vorbele așa cum sunt și să și le pună în gură. Pentru că așa șansele ca el să devină altcineva și să fie cât mai departe practic de el și să creeze un personaj, sunt mult mai mari. Că este greu să ți le asumi și că ți se pare că nu sunt ale tale, cred că e de fapt o primă barieră a actorului, pe care am conștientizat-o mai târziu, nu în primii ani de activitate.
R: Spuneai despre Daniel. Este vorba despre Daniel Sandu, regizorul și scenaristul serialului. Voi sunteți la a treia colaborare. Deci aveți o relație de lungă durată. El te-a ales pentru rol sau a trebui să participi la un casting?
Cristian Bota: Întotdeauna trebuie să participi la casting. Și iară, la nivelul ăsta nu se riscă nimeni să te ia fără să dai o probă, să fie încercate mult mai multe variante. La Serafimi (n. r. Un pas în urma Serafimilor) am dat casting și atunci ne-am cunoscut. Atunci a fost cât pe ce să iau un rol micuț. Până la urmă am luat un rol mai măricel în Serafimi și am lucrat împreună și nu știu, când doi oameni se înțeleg, pur și simplu… după care am rămas prieteni, am mai vorbit o dată la ceva timp și… M-a surprins că am fost chemat la casting. Am fost surprins de această oportunitate de a juca în acest serial. Sunt mult mai mulți oameni care trebuie să decidă lucrurile. Și până la urmă așa-i corect. Am dat probe cred că aproape trei luni sau patru luni de zile, nu vreau să exagerez. Și în general, când am prins câte un proiect mișto, am dat probă foarte mult timp. Și mi se pare normal. Pentru că trebuie să testezi actorul, actorii între ei, nu era vorba doar despre mine. Sunt multe personaje principale. Sunt două care interacționează tot timpul, trebuia să existe acolo chimie și așa mai departe. Adică e foarte bine că se întâmplă așa și e foarte antrenant să dai castinguri, chiar dacă le iei, chiar dacă nu iei. Asta dacă îți iubești cu adevărat meseria.
R: Ce-ți place cel mai mult la acest rol?
Cristian Bota: Ooo, sunt foarte multe lucruri care îmi plac. În primul și în primul rând curajul. Și situația e extraordinară, în care ajunge să se pună. O situație în care și ca actor te gândești serios la cum să îmi asum chestia asta, și chiar să mă pun în situația asta, pentru că oricât de extraordinar ai vrea să fii, la nivel de reacții sau la nivel de ce ți se întâmplă, până la urmă ești limitat. Și cum să faci să transmiți tensiunea aia și exact tot ce nu vă pot spune acum. E genul ăla de situație la care visezi. Cum ar fi dacă asta s-ar întâmpla și aș fi pus în situația asta? Și nu e ușor să te pui în situația asta, să visezi, și chiar să se întâmple ce visezi. Mi se pare mișto că e ambițios, că e foarte foarte foarte iubitor, sentimental, adevărat, cu principii, corect, credincios, foarte foarte multe calități. Practic, toate calitățile opuse față de alea care i-ar trebui ca să poată să realizeze planul în care e pus.
R: Să înțeleg că a fost totuși un rol destul de complex, chiar dacă o să fie comedie?
Cristian Bota: Da, e o comedie-dramă. E un rol complex prin natura lui. E mult mai complex să lucrezi la un serial de șase episoade decât să lucrezi la un film. E un traseu mult mai lung.
R: Provocări?
Cristian Bota: A fost o mare provocare, da. Și am fost foarte mândru că am reușit să-l fac.
R: Ai văzut ceva din film?
Cristian Bota: Sunt și eu curios să-l văd. Eu nu am văzut încă absolut nimic (n.r. până vineri, 7 august). Sunt încrezător că o să fie foarte mișto, dar încă nu l-am văzut.
R: Apropo de momentul vizionării. Deocamdată nu ai văzut filmul, serialul. Dar, cum a fost când te-ai văzut pentru prima dată într-un film? Când te-ai văzut pe marele ecran?
Cristian Bota: Nu știu. Este ciudat. E un sentiment pe care îl iubesc într-un fel. Mi-a plăcut enorm. E foarte ciudat, pentru că nu te gândești atât de profund la ce se întâmplă cu tine. Și acum practic urmează peste câteva ore să mă uit din nou la mine. E într-adevăr foarte mișto întrebarea. Nu știu ce să spun. Cred că nici nu mă gândesc de frica gândurilor narcisiste. Logic că-ți place. Adică îmi place să mă uit, dar eu când mă uit văd numai defecte. Văd toată lipsa de gând unde e cazul sau unde nu gândeam eu și nu înțelegeam exact despre ce e vorba. Și când vezi din afară produsul, atunci e mult mai clar totul. Ah, trebuia să fac așa, așa, numai că din păcate, în momentul în care îl faci, nu poți să-l vezi chiar așa, stând în scaun. Pentru că mai e o mică nunață. Noi lucrăm să fie adevărat, să fie mișto, să fie credibil, și așa mai departe. Dar mai există o mică nuanță, aia care face diferența. Acea încă o chestie în plus pentru public. Adică exact chestia aia care rupe bariera între ecran și public. Și chestia aia, îți trebuie multă experiență, să știi unde să plusezi, cât să nu pară făcut, dar sala să o primească în plin.
Despre actorie.
Te joci cu sentimentele tale. Nu ai cum să fii stabil din punct de vedere emoțional și foarte bun actor, pentru că dacă ești stabil din punct de vedere emoțional, este foarte greu să te destabilizezi emoțional, să poți intra în diferite roluri. Pentru că în general, în majoritatea producțiilor, găsim dezechilibre sentimentale, psihice, sau ceva de genul, pentru că asta vrem să vedem oarecum. Cred că asta de fapt e greu. Când iubești meseria asta ești un pic dezechilibrat sentimental și ajunge chiar să-ți placă dezechilibrul ăsta. Trebuie să te îndrăgostești, să iubești, să alergi, să fii sportiv, să te pui în pielea unui hoț… Și atunci cred că de fapt asta e partea grea. Faptul că un actor sau actriță bună tot timpul va căuta să se destabilizeze emoțional. Și atunci, cu meseria asta sau fără, tot asta se va întâmpla. Dar cum este omul, tot asta se va întâmpla. Sau dacă se echilibrează emoțional, se îndepărtează cumva de plăcerea meseriei ăsteia. Trebuie să vrei să trăiești sentimente. Pentru că până la urmă toate sunt sentimente: și să plângi, și să râzi, și să suferi, și să te bucuri de fericire, și să fii uimit de ce ți se întâmplă. Toate astea sunt sentimente și nu ar exista niciunul în plin fără celălalt. Adică nu ai știi cum e să iubești dacă nu ai urî niciodată, n-ai ști cum să fii fericit dacă nu ai fost trist. Poate că sună filozofic, dar chiar așa e.
R: Vrei să zici că e foarte important pentru un actor să rămână de-a lungul vieții vulnerabil.
Cristian Bota: Vulnerabil și activ din punct de vedere emoțional.
R: La ce seriale îți place să te uiți.
Cristian Bota: Uite iară asta e o întrebare foarte interesantă. Eu aici am devenit obsedat. Cred că 80% din viața mea se petrece în fața calculatorului, urmărind seriale. Ultimul pe care l-am văzut e The morning Show, unde joacă Jennifer Aniston și Reese Witherspoon. Parcă Jennifer Aniston a fost nominalizată pentru cea mai bună actriță într-un serial dramatic. Este foarte mișto. Abordează cumva subiectul #metoo, dar fără să dea o concluzie. Ăsta mi-a plăcut. Și iar, o chestie foarte faină și mișto făcută e Hollywood. Tot așa, mi se pare că actorul din rolul principal e nominalizat. E o reconstrucție așa, a Hollywood-ului, din niște vremuri mai trecute, dar foarte mișto făcut. Îl recomand. Chiar mă uit la multe multe filme, pentru că încerc să înțeleg cum joacă actorii din fiecare țară, pentru că, în calitate de actor, încerc să văd cum sunt filmate. Pe mine mă pasionează și scenaristica, și regia, și atunci trebuie să văd un film de două, trei ori, ca să pot să urmăresc toate lucrurile care mă interesează la el. Pentru că de multe ori mă prinde povestea și nu mai văd cum a fost filmat sau de multe ori mă plictisește povestea și mă uit mai mult la cum a fost filmat. De asta mă și bucur. Că nu am sentimentul că pierd timpul când fac asta sau că o fac pentru relaxare, ci că stau la birou și muncesc. Și cine nu și-ar dori să muncească uitându-se la filme și seriale.
R: Cu cine ți-ar plăcea să joci înt-un film?
Cristian Bota: Din țară sau din străinătate ?
R: Și și.
Cristian Bota: Din țară, cu siguranță, am și avut onoarea și am lucrat cu domnul Adrian Titieni, care mi-a fost și profesor. Am avut mereu o atracție, poate mă uitam de când eram copil la Elvira Deatcu, și n-am jucat niciodată cu ea. Și mi s-ar părea tare să joc o chestie cu ea. Nu știu. Uite. Sunt mulți. În România, din cauză că ne întâlnim foarte rar, mi-aș dori să joc și cu Șerban Pavlu, deși am jucat când eram mai tânăr la Antena 1 cu el și mi-aș dori să joc cu Mălina Manu, pe mine personal m-a impresionat. Cu Alexandru Papadopol oricând, adică oricând, orice. Cu toată gașca lor, cu Dragoș Bucur, cu Dorian Boguță. Cu toți. Aș vrea să lucrez cu toți, mai ales cu cei care desigur dacă au ajuns în față, n-au ajuns degeaba. Cu siguranță au ceva foarte foarte special ca actori.
R: Și din afară?
Cristian Bota: Din afară nu știu. Acolo ar fi foarte greu să aleg între actori și actrițe. De exemplu mi-ar plăcea să joc într-un film cu Rachel McAdams. Mi-ar plăcea să joc într-un film cu Christian Bale, mi-ar plăcea să joc într-un film cu Brad Pitt. Dar aș mai sta un pic. Și tot cred că n-am spus chiar chiar cu cine mi-aș dori cel mai cel mai tare din străinătate. Cu Mélanie Laurent. E o tipă blondă, franțuzoaică, a jucat și pe la Hollywood. Cine nu știe, se uită pe Google, dar cu Melanie Laurent, wow, aș da orice să o văd.
R: Dacă poți să ne spui, pentru fanele tale, ceva despre tine.
Cristian Bota: Familist. Am soție, am o familie frumoasă pe care o iubesc enorm.
R: Copii?
Cristian Bota: Un băiețel și urmează să nască soția mea o fetiță.
R: Felicitări.
Cristian Bota: Îți mulțumesc din suflet.
R: Mulțumesc pentru interviu.
Scris de: Alieta Pojar
[…] Acesta va putea fi urmărit vineri, 16 iunie, ora 19:00, la Casa de Cultură a Studenților. Actorul australian va fi în sală de la începutul proiecției, iar la final va răspunde întrebărilor […]