42 de zile cu bicicleta pe Pamir Highway

Robert Török, membru al Clubului de Cicloturism „Napoca”, a susţinut o proiecţie foto a unei ture cicloturistice desfăşurate în lunile iunie şi iulie ale lui 2015, prin Asia Centrală, pe „autostrada” Pamir, prin ţările Tadjikistan şi Kârgâzstan. 42 de zile, pe bicicletă, pe jos, cu jeepul, cu marshrutka şi cu trenul, în care a acoperit în total 2572 km, a trecut de la 0 grade la lacul Sonkgul, la 42 de grade în Bishkek, iar altitudinea maximă la care a ajuns a fost 4655 m în pasul Ak-Baital.

Pasionat de ciclism, clujeanul Robert Török a ales ca loc de petrecere a vacanţei Asia Centrală, şi ca modalitate de transport prin Tadjikistan şi Kârgâzstan, bicicleta. În vară, el a traversat de unul singur munţi, sate, oraşe, dormind de multe ori sub cerul liber sau în structuri întâlnite pe drum care ofereau un acoperiş deasupra capului şi protecţie împotriva vântului puternic.

Sala în care s-a desfăşurat proiecţia foto a fost neîncăpătoare. Un număr mare de participanţi s-au alăturat lui Robert Török pentru vizionarea pozelor făcute de el pe tot parcursul călătoriei, alături de comentariile de rigoare. Imaginile surprind peisajele şi frumusetile naturale care pot fi întâlnite de-a lungul traseului dar şi atmosfera din oraşe, cu monumente şi construcţii în stil comunist. De alfel, am aflat de la Robert că în majoritatea oraşelor şi satelor vizitate, numele străzii principale este Lenin.

La finalul proiecţiei foto am aflat şi alte amănunte legate de Tadjikistan şi Kârgâzstan. Oamenii locului sunt ospitalieri şi curioşi. Votca este băutura cea mai îndrăgită şi se găseşte peste tot, chiar şi în cele mai retrase zone. Fie satul cât de sărac, magazinul e posibil să n-aibă pâine, dar are o varietate mare de votcă. Despre România oamenii mai ştiu câte ceva, şi pot să asocieze ţara cu anumite personalităţi: Hagi şi… Guţă. Robert îşi aminteşte de o împrejurare în care a stat într-o casă de oaspeţi în Murghab (singura localitate de ceva însemnătate de pe platoul Pamirului) şi a intrat în vorbă cu un tajic tânăr, care i-a arătat piese de-ale lui Nicolae Guţă pe telefonul lui.

Mâncarea servită pe parcurs nu a fost foarte diversificată dar bună şi suficientă. Apa de asemenea nu a fost o problemă, mai ales că Robert a băut de multe ori apă direct din râu dacă era bună la gust.

Pentru cei care sunt tentaţi de o astfel de călătorie, suma aproximativă pe care trebuie să o ia în calcul este de 1500 de euro. De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că pentru acest traseu trebuie obţinute vize de călătorie.

Scris de: Alieta Pojar