Film – Ghost in the shell 3D – merită sau nu?
Viitorul posibil al omenirii a fost de la apariţia cinematografiei un subiect care a stârnit interesul şi imaginaţia creatorilor de film. Nenumărate scenarii posibile pentru viitor au văzut marele ecran al cinematografelor, în funcţie de inspiraţia şi fantezia scenariştilor. Tehnologia şi noile descoperiri ştiinţifice, salturile în tehnologia informaţiei din ultimele decade şi discuţiile din mediul public pe tema intelegenţei artificiale sau a roboţilor tot mai performanţi, aduc în discuţie posibile urmări pentru omenire.
Tema science-fiction este abordată şi în noua realizare cinematografică, regizată de Rupert Sanders, cu Scarlett Johansson în rolul principal. Alături de ea se mai fac remarcaţi Pilou Asbæk, Takeshi Kitano, Juliette Binoche, Michael Pitt, Chin Han.
sursa video: youtube
Ghost in the shell este în primul rând un film de ştiinţă şi imaginaţie, de acţiune şi dramă. Fiind realizat în 3D, imaginea este unul dintre aspectele cele mai importante; tot ceea ce ţine de vizual, din punct de vedere tehnic, este impecabil realizat. Chiar dacă lumea este una originală şi în unele părţi frumoasă, este pe alocuri prea încărcată în obiecte de tot felul, reale şi holografice. În acest tip de spaţiu, personajele parcă se pierd în decor. O senzaţie stranie este dată de realizarea filmului cu imagini care arată o lume suprapopulată, aglomerată, asaltată încontinuu de o avalanşă de reclame care mai de care mai îmbietoare, dar în care oamenii, elemente cheie a oricărei civilizaţii avansate, lipsesc din peisaj. Oamenii care ar trebui să populeze oraşul, forfota tipică, lipsesc. Poate să fie şi din cauza avansului civilizaţiei şi a dezvoltării tehnologiei această lipsă de viaţă din universul filmului, făcută cu intenţie, dar care crează totuşi o impresie de fals, de răceală şi de neverosimil.
Fiind un film de acţiune, scene de luptă sau de urmărire au loc de câteva ori pe parcursul filmului, dar sunt simple, n-au nimic deosebit, în afară unei scene care pare puţin mai interesantă şi poate chiar să fie un poster pentru film. Cu tot cu acţiune, filmul curge lin, reuşeşte să capteze interesul pe alocuri, dar se poate şi adormi de cel puţin două ori până la final.
Ceea ce iese în evidenţă la film ca fiind foarte bun, este sunetul. Experienţa auditivă este una bună, coloana sonoră şi efectele auditive fiind bine alese, potrivite scenelor, introduse la momentul potrivit, nici prea lungi, nici prea scurte. Multe scene profită din plin de acest avantaj al sunetului potrivit, fiind altfel lipsite de farmec fără acest element vital.
Actorii îşi fac treaba rezonabil, îşi spun replicile conform aşteptărilor, Scarlett Johansson este ca întotdeauna o prezenţă plăcută, dar de această dată, nimic mai mult. Dialogurile şi interacţiunile dintre personaje nu aduc suficientă profunzime poveştii, nu reuşesc să intereseze publicul suficient cât să creeze emoţie, cât de puţină, de orice fel.
Într-o lume în continuă schimbare, provocată în primul rând de avansul ştiinţei, apare întrebarea, legitimă de altfel, a limitei pe care aceasta o are. De la descoperirile şi implementarea unor elemente ale noilor mijloace de comunicare, de acţiune, se pune şi problema influienţei ştiinţei asupra oamenilor şi a evoluţiei umanităţii în contextul în care tehnologia poate să avanseze mult mai repede decât societatea. Problemele care se pun de cele mai multe ori în filmele SF sunt strâns legate de creionarea unui posibil destin colectiv, al unui viitor al umanităţii, în cazul în care anumite premise devin realitate datorită unor evenimente posibile. Toate aceste idei sunt de cele mai multe ori interesant de urmărit şi au o morală la final. Chiar dacă nu este un film rău, Ghost in the shell nu depăşeşte totuşi nivelul mediocru şi nu aduce un mare spectacol în faţa publicului. Este unul din acele filme la care trailerul este mai bun decât produsul final.
Ghost in the Shell merită văzut la cinema şi plătit bilet pentru film 3D doar de cei care sunt mari fani SF şi Scarlett Johansson. În caz contrar, poate fi văzut ulterior, când o să apară pe micile ecrane, eventual între două, trei reprize de somn.
Scris de: Alieta Pojar
