Film – Florence – merită sau nu?

Personajele excepţionale au fost dintotdeauna o sursă de inspiraţie pentru creatorii de film de la Hollywood. De această dată, povestea cântăreţei de operă Narcissa Florence Foster, născută în anul 1868, pasionată de muzică şi de arta spectacolului, este cea care a dus la crearea unui film biografic.

Pentru interpretarea rolului celebrei personalităţi a fost aleasă Meryl Streep, iar pentru partenerul ei, Hugh Grant. Alături de ei mai apar Simon Helberg, Rebecca Ferguson, Nina Arianda, în regia lui Stephen Frears.

Florence Foster Jenkins se prezintă ca un film biografic, dramă şi comedie. Dacă este un film care să ofere ceea ce promite, cu siguranţă acesta este Florence. Drama şi comedia se împletesc perfect şi aduc filmul la o desăvârşire care aduce spectacol, dramă, umor, emoţie.

Din punct de vedere tehnic, filmul este foarte bine realizat. Imaginile, sunetul, succesiunea cadrelor, toate reuşesc să facă din film un excelent spectacol. Sunetul are o mare relevanţă în acest film, având în vedere faptul că personajul principal cochetează cu muzica şi este nevoie de o transmitere cât mai fidelă a calităţilor vocale.

Pentru rolul principal, Meryl Streep a fost alegerea ideală. Talentul ei poate fi remarcat în fiecare scenă, în felul în care a reuşit să construiască personajul, să-i ofere dramă, profunzime, umanitate, dar mai ales umor.

Filmul este şi o celebrare a vieţii, o poveste inspirată din viaţa unei persoane pasionate de muzică, pasiune care a făcut-o să trăiască dincolo de limitele pe care medicina le-ar fi putut oferi; este un exemplu a stării de spirit care poate duce la alinarea suferinţei, a fizicului susţinut de plăcerea şi entuziasmul practicării marii pasiuni pentru muzică.

Este un film care merită văzut. Meryl Streep într-un rol de excepţie, alături de şarmantul Hugh Grant, cu siguranţă merită o vizită la cinema.

Scris de: Alieta Pojar