Film – John Wick 2 – merită sau nu?

John Wick a luat naştere în cinematografie în anul 2014, când, pentru prima dată, pe marile ecrane putea fi urmărit de marele public noul personaj inedit. Unicitatea în lumea filmului a acestui tip de caracter a reuşit să trezească interesul şi să-şi creeze un spaţiu propriu în pleiada eroilor şi a caracterelor speciale create de Hollywood, care au darul să rămână în amintire.

Popularitatea personajului John Wick şi succesul avut la box office în urmă cu trei ani au dus la o nouă ecranizare, care poate fi urmărită în acest moment în cinematografe. În rolul principal îl regăsim pe Keanu Reeves, alături de Riccardo Scamarcio, Ian McShane, Ruby Rose, Common, Laurence Fishburne, Lance Reddick, Claudia Gerini. Filmul a fost regizat de Chad Stahelski.

John Wick: Chapter 2 (John Wick 2) se prezintă ca un film de acţiune, crimă şi thriller. Preponderent în ecuaţia filmului sunt cu siguranţă acţiunea şi crima, prezente într-o proporţie covârşitoare. Din cauza numeroaselor scene de crimă este un film nerecomandat copiilor sub 15 ani, violenţa extremă şi crima fiind semnătura personajului John Wick.

Povestea filmului este una simplă dar foarte bine reliefată. John Wick: Chapter 2 începe în forţă, fără prea multe introduceri, dar din cele câteva dialoguri şi scene bine realizate, chiar şi cei care nu au văzut prima parte îşi pot da seama rapid de ceea ce se întâmplă în lumea personajului şi motivaţia care stă în spatele acţiunilor lui extreme, de o violenţă maximă dar foarte controlată.

Ineditul şi originalitatea personajelor din această realizare cinematografică constă în faptul că nici unul nu este bun sau rău. Lumea în care se întâmplă acţiunea este o lume paralelă cu a majorităţii, o lume cu propriile reguli, care se dezvăluie tot mai mult pe parcurs şi care aruncă o lumină puţin stranie asupra celor care o populează. Cei care conduc din umbră destinele apar ca fiind însetaţi de putere şi de control, pentru care ar face absolut orice. Nicio morală nu pare să mai existe în această lume a mafiei, dar tocmai acest aspect este unul care face diferenţa dintre percepţia observatorilor din afară, cei care percep doar violenţa şi crima, şi ceea ce se petrece de fapt în spatele uşilor închise, unde regulile şi cutuma trebuie respectate cu sfinţenie.

Imaginile din film sunt bine realizate, sunt dinamice şi originale pe alocuri. Modalităţile diferite de filmare şi redare a imaginilor – de la scene făcute din cadre statice, tăiate şi montate simplu, clar, până la cele mai lungi, filmate dintr-o bucată, cu camera mişcată, pentru un plus de realism – toate adunate şi puse cap la cap reuşesc să redea o imagine de ansamblu interesantă, unică în felul ei.

Rolul pe care îl are Keanu Reeves este unul care i se potriveşte ca o mănuşă. Toţi actorii de altfel au fost bine aleşi, reuşind să ne redea imaginea unei lumi subterane foarte bine pusă la punct, în care binele şi răul nu se împletesc, pentru că binele, aşa cum este el perceput de majoritatea, nu are nicio însemnătate; răul, pe de altă parte, nu este unul care să apară sub forma unui personaj extrem, aşa cum se obişnuieşte, ci face parte integrantă din peisaj. Politeţea şi violenţa se împletesc într-un mod fericit în această realizare cinematografică şi creionează spaţiul de acţiune al personajului original.

Având în vedere nivelul maxim de violenţă şi scenele mai dure, nu este un film pentru cei cu vârsta sub 15 ani sau pentru cei care nu sunt fani ai genului. Cu toate acestea, filmul merită văzut de cei care preferă un film mai deosebit, plin de violenţă şi scene inedite.

Scris de: Alieta Pojar