Film – Kong: Insula craniilor 3D – merită sau nu?

Personajul de ficţiune apărut în cinematografie sub forma unei gorile uriaşe a luat naştere în anul 1933, o dată cu prezentarea pe marile ecrane a filmului King Kong. De atunci şi până în prezent, el a inspirat creatorii de la Hollywood. De-a lungul timpului au fost realizate mai multe filme în care personajul principal este monstrul uriaş, gorila Kong.

Anul 2017 vine cu o nouă ecranizare inspirată de acest personaj, avându-i pe Tom Hiddleston, Brie Larson, Samuel L. Jackson, John C. Reilly în rolurile principale, în regia lui Jordan Vogt-Roberts.

Kong: Skull Island (Kong: Insula craniilor) este un film de acţiune şi aventură, fantastic, fiind realizat în 3D. Imaginile, în mod deosebit cele de pe insulă sunt foarte bine realizate şi spectaculoase. Un aspect pozitiv al filmului este cu siguranţă imaginea, cu precădere scenele prezentate ca fiind parte integrantă a lumii fantastice care reprezintă casa gorilei Kong. Frumuseţea şi excentricitatea ţinutului sălbatic sunt redate suficient de mult timp, li se dă răgaz suficient spectatorilor să admire lumea specială, populată de tot felul de specimene unice. Efectele speciale sunt un alt element important al imaginii, prezente pe tot parcursul filmului. Având în vedere lumea exotică, populată de creaturi originale, scenele de acţiune sau de prezentare a insulei sunt create cu ajutorul efectelor speciale bine realizate, suficient de lungi cât să creeze imaginea potrivită şi suficient de sângeroase pentru un film fantastic care are ca personaj principal un monstru.

Chiar dacă imaginea este una bună şi cadrele sunt foarte bine filmate, partea de început are unele lacune. Momentele de dialog, cele câteva minute bune în care se construieşte premisa de la care pleacă povestea, sunt filmate de multe ori cu un fundal în ceaţă. Fiind o peliculă în 3D, acest stil de filmare nu-şi are sensul, rupe din calitatea imaginii care ar trebuie să apară clar, corect, mimând realitatea şi viziunea din realitate. Profunzimea spaţiului se pierde în aceste scene, rămânând doar o imagine care deranjează şi care duce cu gândul la căutarea unei perechi de ochelari care să ajute vederea la distanţă.

Acţiunea este un element de bază al filmului şi este suficientă pentru toţi cei care doresc să vadă lupte epice între monştrii şi oameni, între lumea aşa cum o cunoaştem cu toţii şi cea fantastică. Scenele mai lungi de acţiune sunt foarte bine combinate cu unele mai scurte, seci chiar, dar care aduc un plus de farmec filmului şi îi dau un ritm aparte.

Actorii din rolurile principale nu prea sunt puşi în evidenţă. Rolurile lor sunt superficiale şi nu transmit niciun fel de emoţie, nu se reuşeşte prin cele câteva scene în care sunt prezenataţi să se creeze niciun fel de conexiune cu publicul. Singurul care are parte de scene mai interesante şi care-l pun în evidenţă este Samuel L. Jackson. Personajul lui este pus în lumină într-un mod aparte în câteva scene, unele dintre cele mai bune din film.

O menţiune aparte merită coloana sonoră şi efectele de sunet. Muzica aleasă este în cooncordanţă cu perioada în care se desfăşoară acţiunea iar efectele de sunet sunt perfect introduse în acţiune, sunt foarte bine alese pentru a introduce anumite personaje sau evenimente. Muzica din Kong: Insula craniilor este bună şi aduce un plus de calitate.

Este un film care merită să fie văzut la cinema de fanii genului, de cei care-l îndrăgesc pe King Kong, mai ales pentru imaginile care ne rup de cotidian, pentru acţiune şi fantezie. Nu merită văzut la cinema şi plătit bilet de cei care nu sunt mari fani ai genului fantastic; filmul poate fi văzut de aceştia ca un moment de divertisment şi la o dată ulterioară, când o să apară pe micile ecrane.

Scris de: Alieta Pojar