Omara Portuondo, diva Buena Vista Social Club, celebrează muzica şi viaţa cu un turneu special care o va aduce şi la Bucureşti

Omara Portuondo, diva cubaneză Buena Vista Social Club, deţinătoare a unui premiu Grammy şi ambasador artistic al ţării sale, va celebra muzica şi viaţa în cadrul unui turneu special în jurul lumii, alături de nenumăraţi invitaţi. Turneul Omarei Portuondo din 2017, dedicat aniversării a 85 de ani de viaţă şi 70 de ani de activitate artistică, va pune în evidenţă diferite aspecte ale lungii sale cariere, ducându-ne înapoi la anii tinereţii, continuând cu dragostea pentru cabaret, de la zilele Buena Vista Social Club şi până în prezent. Celebra artistă cubaneză transformă fiecare concert într-o mare petrecere. Artista va ajunge şi în România, la Bucureşti, unde va concerta pe 25 aprilie 2017, la Sala Palatului.

Omara Portuondo a cântat peste tot în lume, de la Royal Opera House în Londra, până la Festivalul Latin Passion din Hong Kong. La iniţiativa Asociaţiei Culturale Spectaculis, iubitorii de muzică afro-cubaneză din România au acum prilejul de a se putea bucura de acest regal muzical, plin de savoare cubaneză, pe 25 aprilie 2017, la Sala Palatului, de la ora 20:00.

Biletele pentru concertul de la Sala Palatului au fost puse în vânzare, la preţuri cuprinse între 65 lei – 300 lei şi, pot fi cumpărate de la casa de bilete a Sălii Palatului, magazinul Muzica, librăria Mihai Eminescu, magazinele Diverta, agenţiile TUI Travel Center şi Eurolines sau online de pe www.ticketnet.ro, www.iabilet.ro, www.bilet.ro, www.bilete.ro, www.myticket.ro şi www.eventim.ro.

„Cu muzica noastră, noi, cubanezii, am exportat mai multe vise şi plăceri decât tutunul, mai multă dulceaţă şi energie decât tot zahărul. Muzica afro-cubaneză este foc, savoare şi mister, este sirop, farmec şi alinare. Este ca un rom auditiv, care îi aduce pe oameni la un loc şi îi face să se trateze unul pe celălalt ca de la egal la egal. Aduce simţul unei vieţi dinamice.”, spunea Fernando Ortiz.

Omara cântă fără încetare de la vârsta de 15 ani, o cântăreaţă legendară a cărei voce reflectă o viaţă lungă plină de creativitate, pasiune şi talent înnăscut pentru muzică. Se află pe scenă de 70 de ani, iar în timp ce revoluţii şi războaie au cutremurat globul, Omara Portuondo a mers mai departe, cu acea eleganţă de neegalat.
Omara s-a născut în cartierul Cayo Hueso, în Havana, cunoscut pentru muzicalitatea sa. Au existat probleme în familie. Mama Omarei venea dintr-o familie înstărită care spera ca aceasta să se căsătorească cu un bărbat bogat, cu o înaltă poziţie socială. Însă artista a fugit cu un chipeş jucător de baseball pe nume Bartolo Portuondo. Timp de patru ani nu au putut merge împreună pe stradă, însă mariajul a rezistat. Bartlo a fost un avid iubitor de muzică. Cum în casă nu exista gramofon, cineva trebuia să cânte.

O tânără emotivă de 15 ani, Omara a debutat în lumea plină de paiete a cabaretului şi a devenit dansatoare la Tropicana, un club care există şi în ziua de azi, o relicvă îngheţată a vremurilor de decadenţă pre-revoluţionară. Însă cântatul era punctul ei forte şi îşi petrecea sfârşiturile de săptămână cântând jazz american cu pianistul Frank Emilio şi trupa sa, Loquibambia Swing. Trupa aborda un melanj de sunete pan-americane. Aceştia au creat chiar un sunet nou numit „fillin” (feeling), iar Omara a fost poreclită „iubita emoţiei”.

Ca solistă, Omara a acompaniat unii dintre cei mai mari artişti, precum Arsenio Rodriguez şi Isolina Carill. Omara a stăbătut America în turneele sale, până când lucrurile au atins un moment neplăcut datorită „Crizei Rachetelor”, când relaţiile dintre Cuba şi America s-au răcit. Omara şi Cuarteto D’Aida erau în Miami atunci când sora ei, împreună cu mulţi alţi artişti cubanezi au decis să rămână în America. Omara s-a întors în Cuba şi, într-un fel, a umplut golul lăsat de lipsa celorlalţi cântăreţi. Cariera ei a început să înflorească – la început printr-o variantă nouă a Cuarteto D’Aida, iar apoi, din 1967, pe cont propriu. Pentru o perioadă a apărut în zona evenimentelor muzicale ale lumii socialiste, cântând piese revoluţionare şi piese despre Che Guevara şi Salvador Allende.
America era în afara limitelor, însă Omara a plecat în turneu cu Orquesta Aragon în Europa şi Africa, unde şi în ziua de azi este foarte iubită.

„Omara este o legendă în Cuba şi se poate spune că nu există persoană de vârsta mea care să nu fi crescut sub influența ei.”, spune balerinul Carlos Acosta. „Când eram copil o vedeam tot timpul la televizor, cântând genul de muzică care le plăcea alor mei”. Omara a fost artistă versatilă, însă specialitatea ei era bolero-ul romantic – a fost des comparată cu marii exponenţi ai jazz-ului melancolic precum Billie Holiday şi Edith Piaf.

Un film documentar despre viaţa ei a câştigat un premiu la Cannes în 1986. Era o ploaie proaspătă de primăvară în Havana când am intrat în Studiourile Egrem în primele săptămâni ale noului mileniu, un loc în care muzică superbă s-a infiltrat în pereţi. Auzind vocea caldă a Omarei Portundo live este mereu o bucurie, iar ea era chiar acolo, cântând o versiune personală a piesei „He Perdido Contigo” („I’m lost without you”), un cântec lent şi romantic. Omara înregistra un album „întunecat, misterios, tras la două dimineaţa, plin de dorinţă şi iubire pierdută”, povesteşte producătorul Nick Gold.

Albumul acesta a fost primul ei album solo de la miraculosul succes al Buena Vista Social Club. Prin el şi prin filmul cu acelaşi nume al lui Win Wenders, non-cubanezii au ajuns să-i cunoască muzica Omarei. Atât pentru Wenders, cât şi pentru mulţi alţii, cea mai importantă parte a filmului a reprezentat-o duetul emoţional pe care Omara l-a avut cu Ibrahim Ferrer, cântând „Silencio”. În timp ce primeau aplauzele, lacrimi s-au format în ochii Omarei, iar Ibrahim a scos o batistă din buzunar şi i le-a şters cu tandreţe.

În 1997, când lumea se aştepta ca ea să iasă din lumina reflectoarelor, proiectul Buena Vista Social Club i-a propulsat imaginea în toată lumea. Ry Cooder a auzit-o în anii 90 în timp ce aceasta înregistra în Egrem, când un proiect afro-cubanez abandonat i-a ocupat mai mult timp în studio. Albumul a ajuns în toată lumea, iar scriitorul Salman Rushdie l-a numit în 1998, „Vara Buena Vista”. Filmul lui Wim Wenders a făcut albumul şi mai popular. Albumul solo al Omarei din anul 2000 a primit un Grammy şi a fost succedat de un alt album cu tente braziliene numit „Flor De Amor”, în 2004. Au urmat alte înregistrări şi turnee de succes, devenind prima cubaneză cu titlul de Ambasador Internaţional al Crucii Roşii.